Petrişor – aşa-l chema pe bărbatul care s-a sinucis în arestul poliţiei – era originar din Someşu Rece, dar domicila în comuna Floreşti fiind de profesie şofer la Apă-Canal. A fost adus ieri, 29 iunie, la I.M.L.Cluj, într-o stare jalnică de beţie, pentru a-i fi recoltate probe de sânge. Era pulbere – de la coniacul pe care spunea că l-a îngurgitat înainte de accident. Accident fără victime, doar cu pagube materiale, însă, fapt agravant, după producerea lui a încercat să-şi ia tălpăşiţa. Cu toate acestea, trauma de a-şi pierde carnetul de conducere a fost atât de mare încât omul a promis chiar acolo, în instituţia medicală, că va comite gestul fatal…
S-a dat nepotul haiducului anticomunist Petrişor – „Craiul Munţilor”
Volubil, povestea cu toată lumea, sub privirile severe ale celor doi poliţişti care-l însoţeau, dar şi ale unei doamne de la Poliţia locală Floreşti. Toată tărăşenia s-a desfăşurat timp de circa trei ore ore, iar cele două recoltări de sânge au fost făcute la distanţă de o oră una de alta, conform legii – punând la socoteală şi timpul de aşteptare. Asta, pentru că sala de aşteptare era arhiplină, fiind luni – ziua când se prezintă la I.M.L. victimele diverselor forme de agresiune sau accidente, petrecute pe parcursul weekend-ului sau ale săptămânii trecute.
Mărturisesc, omul a făcut acolo un show total. Se plimba ca un leu în cuşcă, greu de stăpânit de poliţistul care completa actele – între timp celălalt plecase – şi, mai ales, de către femeia de la Poliţia locală Floreşti. Făcea haz de necaz, însă în limitele bunului simţ, iar înainte de prima recoltare a semnat fără probleme hârtiile în care-şi d[dea acceptul să i se recolteze sânge. Mă aflam exact lângă el şi povesteam, împreună, despre diverse lucruri, independente de accidentul lui de la Floreşti.
Îl întrebasem iniţial, auzindu-i numele şi locul de provenienţă, dacă există vreo legătură de rudenie între el şi celebrul haiduc Petrişor, poreclit „Craiul Munţilor”, decedat nu tare demult, un celebru luptător anticomunist căruia îi dedicasem, în urmă cu vreo treisprezece ani de ani, un film. Mi-a spus, luminându-se la chip, că e chiar nepotul acestuia, moment după care n-am mai scăpat de el. Mărturisesc sincer, povestea beţiei şi fugii lui de la locul accidentului nu mă interesa deloc, deoarece surprinsesem frânturi de discuţii, în care se menţiona că în momentele-cheie de după evenimentul din Floreşti fuseseră prezenţi nişte reporteri de la un ziar, care filmaseră totul.
Aşa că, nefiind o exclusivitate, am renunţat să mă ocup de povestea lui, din punct de vedere jurnalistic şi m-am mulţumit, asemeni tuturor aflaţi în încăpere, să urmăresc spectacolul făcut de acesta.
„Mâine veţi auzi de mine c-am murit”!
Şederea lui la I.M.L. Cluj a fost presărată de momente inedite: la un moment dat, când poliţistul scria şi nu era atent, Petrişor a înşfăcat o sticlă cu apă potabilă, de pe un calorifer – şi a băut dintr-o răsuflare cam un sfert din ea! Curpins de o sete teribilă – dar, probabil şi de necesitatea de a echilibra cantitatea de alcool din sânge pentru cea de-a doua recoltare. A fost văzut în ultima clipă şi certat cu asprime de către poliţist. Apoi, văzându-l pe un autopsier de la Anatomie Patologică, consătean cu el, Petrişor l-a rugat – credea el, discret, în şoaptă – să facă el analiza de sânge în locul lui şi să-l salveze.
Moment în care autopsierul, cu un extraordinar simţ al umorului, i-a spus, franc: „Nu te-aş sfătui, că s-ar putea să iasă mai rău pentru tine”… Afirmaţie care a stârnit un val de hilaritate, fiindcă în liniştea încăperii rugămintea lui Petrişor se auzise clar de tot. A urmat apoi episodul în care acesta a rugat-o pe doamna poliţist local să-i înştiinţeze soţia – şi chiar i-a dictat numărul de telefon al acesteia. Femeia, amabilă, a sunat-o dar soţia lui n-a răspuns.
Moment în care bărbatul a privit conductele aflate deasupra capului său – sala de aşteptare fiind la subsolul clădirii, traversată în dreptul tavanului de numeroase conducte de termoficare – şi a avansat pentru prima oară ideea sinuciderii. „Mă omoară nevasta când aude ce-am făcut, dar, nu-i nimic, n-o să apuce!
Mâine, o să vedeţi, la ora asta sunt mort fiindcă o să mă spânzur. Dar, nu neapărat de frica ei mă spânzur, ci fiindcă fără carnet eu nu mai exist!”. A intervenit, cu promptitudine doamna poliţist local, ca să-l calmeze, cu o glumă."Păi, dacă mâine eşti mort, cine mai bea bere poimâine?" La care, acesta a dat din cap a resemnare – şi şi-a reiterat promisiunea.
Apoi a cerut o ţigară de la un autopsier al I.M.L., care l-a servit, cu amabilitate. Şi, după ce s-a scurs, binişor, intervalul de o oră, de la prima recoltare, a intrat în cabinet, gardat de poliţişti. Moment în care mi-am încheiat şi eu treaba – de fapt de adunat datele referitoare la povestea unei agresiuni – şi am părăsit sediul I.M.L., neimaginându-mi că Petrişor îşi va respecta promisiunea – şi încă atât de rapid!
Sorin Grecu
