News Flash:

Lipsa de transparenta a finantarii da tonul coruptiei din mass media (ca si la partidele politice)

11 Martie 2014
1197 Vizualizari | 0 Comentarii
Intrebarea este cum de mass media a intrat in topul institutiilor corupte, pe un bine meritat loc patru – in fond, ne-am auto-flatat mereu ca fiind “a patra putere in stat”.

La un moment dat, am citit o explicatie intr-un barometru de opinie referitor la coruptie, realizat in colaborare cu Gallup: “Politicile editoriale vadit partizane, care afecteaza increderea, sunt de vina pentru aceasta perceptie”. Sa fie numai acestea cele din cauza carora lucratorii din mass media nu mai reusesc sa-si recupereze bunul simt in practicarea meseriei?

Ca orice afacere intr-o economie de piata si presa functioneaza cu bani. Daca la inceputul anilor ’90, pana sa se prinda cei din Frontul Salvarii Nationale cat de periculos este cuvantul scris si sa intervina prin monopolul pe care-l detineau asupra pretului hartiei si al tiparului, introducand cenzura prin scumpire, se mai putea face presa de dragul presei, acum presa este sclava publicitatii, a banilor veniti din publicitate si de la politicieni. Nici nu vreau sa ma gandesc ai cui „slujitori ai interesului public” sunt deontologii de presa angajati pe la vreun magnat aflat in lupta crancena cu Statul doar pentru existenta propriilor afaceri. Sau a acelor magnati aflati in lupta acerba cu Justitia… Si-atunci nu mai este cazul sa ne lamentam ca a luat-o presa scrisa in freza doar pentru ca s-a scumpit hartia si manopera de tipar. Pierderea cititorilor si a tirajelor nu din aceste motive s-a facut, ci din pierderea credibilitatii cuvantului scris/vorbit/vizualizat – ca s-a angajat impachetatorul de cuvinte la magnat cu tot cu constiinta, nu numai cu talentul.

Citeste si: „Filosofii” au fost reeducati, iar tortionarii au devenit profesori de morala si constiinta nationala

Razboiul presei scrise cu cea vizuala, in ceea ce priveste credibilitatea, a fost castigat detasat de catre prima in anul 2004 – asta dupa ce lumea s-a lamurit care este jocul din buric al stiristilor din televiziuni. Daca in anul 2000, credibilitatea presei scrise era de doar 12–14%, fata de 40–42%, presa vizuala, la sfarsitul anului 2004, dupa o campanie electorala in care presa scrisa si-a pastrat, cat de cat, verticalitatea, rata increderii populatiei fata de cuvantul scris a crescut la 41-42%. Era, deci, cazul sa fie recuperata si presa scrisa si pusa in slujba celor care au decredibilizat-o pe cea audio-vizuala.

Banii fiind necesari functionarii unui organism mass media, imorala este atat imparteala banilor publici dupa vointa politica, cat si lamentatia modului in care s-a facut imparteala banilor. Asistam la un efect si nu la o cauza – si se pune in discutie nu atat persuadarea care se face asupra consumatorului prin publicitate, cat cea care se face asupra jurnalistului prin banii adusi de catre aceasta. Fiind vorba despre o competitie, nu poti veni sa spui ca trebuie inventata o „comitie” care sa imparta in mod echitabil banii din publicitatea statului – pana si aceasta impartire preferentiala face parte din jocul democratic, caci este vorba despre negocieri, despre vanzarea condeiului prin cumpararea la pretul corect. Problemele presei sunt multiple si in nici un caz nu vin numai de la modul in care negociaza unii banii publici. Vin din lipsa unui statut ferm al relatiilor simplului condeier cu propriul sau patronat, al relatiilor dintre condeieri si a amoralitatii multora dintre colegii nostri. Cu ce este mai breaz un condeier care se vinde unui procuror sau militian pentru 100 de euro – pentru a se face purtatorul de cuvant al acestuia, fata de patronul de jurnal care joaca la bursa asa cum i-a zis amicul sau politicianul sa o faca? Dar condeierii care isi fac veacul prin crasme si-si paseaza unii altora subiectele, indiferent de publicatiile din care fac parte, cu ce sunt mai breji, cu ce-si merita chiar si salariul de mizerie pe care-l iau?

Cand faci opinie publica cu politicieni expirati, cititori de promptere si dezaxati cu laptop, este normal sa-ti pierzi credibilitatea. Desantarea mediatica din ultimii ani, complicitatea jurnalistilor cu politicienii si oamenii de afaceri verosi, au pus pe butuci credibilitatea mass media. Si nu se poate face o despartire a problemelor pe care le intampina mass media, cum ca ar fi diferite pentru redactie sau pentru patronat – ele merg mana in mana.

Citeste si: Sa-mi stearga Ponta si mie datoriile fata de stat

Mass media trebuie sa fie privata, asta pentru a nu fi aservita intereselor celor care impart banul public. Iar institutiile statului, tocmai pentru a avea credibilitate, nu pot fi particulare. Asa este si cu pretentia jurnalistilor care se simt „formatori de opinie”. Cand ai ajuns aici, esti propagandist.

Sa ma explic: am atras atentia, inca din anul 2000, intr-un studiu prezentat la o conferinta a Fundatiei „Konrad Adenauer”, despre continutul mass media care va ajunge sa se piarda si ca informatia va ajunge sa conteze numai ca reactie la declaratiile, conferintele si comunicatele de presa. Ca adevarul/realitatea nu va mai conta – cine va controla comunicarea, va controla informatia. Si modul cel mai simplu de a o face va fi cooptarea jurnalistilor (cu cat mai vedete, cu atat mai bine) in echipele de comunicare ale institutiilor si ale politicienilor. Ceea ce s-a si facut.

De aceea nici nu prea mai exista stire sa nu inceapa cu „politicianul X a declarat”, „se afirma intr-un comunicat” (bla-bla-bla) cu privire „la” si „despre”, creand o avalansa de stiri si implicand mass media si consumatorii acesteia intr-un razboi, dinainte pierdut, al vorbelor „volant”. Desi stirea este doar un efect, partea care se vede dintr-un eveniment, nimeni nu mai merge pe firul cauzei care genereaza efectul. „X s-a catarat pe un stalp de inalta tensiune” si toata media alearga acolo sa fie „primul care da stirea”. Nimeni nu mai sta sa judece sau sa caute motivele care l-au dus pe „X” in situatia respectiva. Nimeni nu mai umbla pe „firul povestii” sa puna in vanzare si altceva decat stiri. Intreaga tagma a ziaristilor s-a transformat in „stiristi”. (Este ciudat sa vezi cuvantul “scris” avand soarta cuvantului „vorbit” – adica zbor in vant)

De aici rezulta presa care raspunde prompt si eficace la fiecare chemare de conferinta de presa. Orice politician, firma, politist, procuror samd, capabil(a) de o strategie a comunicatelor si declaratiilor de presa, a ajuns sa manipuleze, grosolan, mass media.

Ce deranjeaza la acest „prezent” al presei la orice strigare a celor interesati sa produca „valuri mediatice” este faptul ca multi dintre confrati nici nu se mai ostenesc sa cerceteze ce iese din gura „sursei”. Ca, poate, acesta declara chestiuni care le infirma pe cele declarate cu o zi, o saptamana, o luna sau un an inainte. Ca ar fi mai de folos consumatorilor de mass media sa afle substratul declaratiilor citate; ca, poate, pana si cel care declara ceva ar vrea sa fie intrebat ceva inteligent de catre ziaristi. Cu o mentalitate de „stirista”, mass media este condamnata sa piarda. Si, ca bonus, devine marioneta celor care o manuiesc. “Cozile de topor” bine platite sunt formatorii de opinie – cei care duc “politicile editoriale vadit partizane, care afecteaza increderea” samd.

Un bun inceput in recastigarea increderii ar fi jurnalistii care sa stie de ce intra intr-o institutie, care sa nu creada ca Legea 544, pe care, oricum, multi nu au citit-o, este facuta sa hartuiesti functionarul public pana cand acesta se simte si face un contract de publicitate cu patronul. Asta daca se mai vrea ca presa sa “conteze”.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

institutiilor corupte gallup cenzura justitia campanie electorala
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1015 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013003 (s)