News Flash:

Intre mondo cane si canis merda

23 Martie 2014
1375 Vizualizari | 0 Comentarii
Va veni cineva, la un moment dat, un geniu sau vreo minte sclipitoare, si va gasi solutia economica de a scoate lumea din rahatul asta mare pe care unii il numesc criza. La fel, nu ma indoiesc ca exista printre noi, dar inca nu il stim sau nu l-am aflat, sau poate nu s-a nascut inca si il asteptam ca pe Mesia, vreun diplomat care va media conflictele de pe mapamond - dintre Rusia si Ucraina, dintre Ucraina si Crimeea, dintre SUA si restul lumii, dintre unguri si romani, dintre caini si pisici, si va aduce pacea mondiala. Poate chiar in aceste clipe, vreun filantrop sa gandeste, si poate are chiar si solutii, sa rezolve saracia si foametea planetara, iar un cercetator de Nobel este pe punctul de a gasi leacul cancerului. La un moment dat, toate aceste probleme vor fi fost rezolvate, numai problema cainilor vagabonzi din Romania nu se va rezolva niciodata. (Scuze, caini comunitari, daca e sa fiu politically correct, ca altfel ma injura toti proprietarii de caini, ONG-urile si Green Peace.)
Au avut loc tragedii si nimeni nu a invatat nimic. Pe cele de acum cativa ani le stie toata lumea, nu mai revin. Recent, o fetita de trei ani, din judetul Galati, a murit dupa ce a fost sfasiata de ciini, iar zilele trecute a fost descoperit cadavrul unei femei pe corpul careia medicii legistii au gasit aproximativ 20 de muscaturi, pe fata, pe brate, pe picioare, pe piept si pe spate. Majoritatea acestor rani erau adanci si ii provocasera victimei hemoragii. Medicii au stabilit, cu certitudine, ca victima era in viata atunci cand a fost atacata de animale.
Ce-i drept, cele mai multe cazuri sfarsite tragic in care sunt implicati cainii vagabonzi  au avut loc prin sudul tarii. Pe aici, pe la noi, nu am auzit de astfel de situatii, lucru care ma face sa cred ca si cainii, asemeni noua, ardelenilor, sunt mai calmi, mai asezati, mai apatici, mai... no.

Oricum, ceva trebuie facut si din pacate, cred ca solutia nu poate fi decat una drastica. Neplacuta, dar drastica. Stiu ca o sa-mi castig antipatia proprietarilor de caini, desi, la randul meu, am avut ani de zile caini, o pereche de boxeri tigrati -Dick si Tiny- care faceau, practic, parte din familie. Iar acum am o pisica, Cuba, care ne exaspereaza cu miorlaiturile ei si, pentru aia, nici nu ii dau in cap, nici nu o eutanasiez. Chiar iubesc animalele.

Dar, din pacate, in cazul cainilor vagabonzi trebuiesc luate masuri extreme. Asa cum, de exemplu, o masura extrema mi se pare si atunci cand statul disponibilizeaza sute de mii de oameni, ii lasa pe drumuri, fara posibilitatea de a-si intretine familiile, si nicio Brigitte Bardot sau mai stiu eu ce aparator al drepturilor animalelor lipsit de griji si cu mintea odihnita nu se agita foarte tare.
La Cluj, problema cainilor e alta. Or fi ei mai blanzi, dar fac in asa fel ca orasul lor arata ca o latrina. Scriam intr-un editorial, acum cativa ani, despre problema asta si, la fel, nimic nu s-a schimbat.
Se spune ca daca ti se rahateste o pasare in cap a dat norocul peste tine.

Asta daca, dupa ce ti-ai intors matele pe dos de greata, faptul ca trebuie sa te speli urgent pe cap cu o galeata de sampon se poate numi noroc. Daca cumva calci intr-o balega, atunci, cica, e si mai bine. Ti-a pus Dumnezeu mana –nu gainatul!- in cap. Norocul care urmeaza sa dea peste tine e aproape inevitabil. Logica imi spune ca in orice excrement de origine animala ai calca, deci si de caine, se cheama ca a dat norocul peste tine. Ei bine, daca asa stau lucrurile, Clujul e unul dintre orasele cele mai pline de noroc din lume. La Cluj, norocul e la tot pasul. Cu atata, clujenii trebuiau sa fi fost deja un fel de monegasci centraleuropeni, iar Clujul un Monte Carlo ardelenesc. Si asta pentru ca risti in orice moment sa calci in noroc… de caine. Riscul exista chiar si in timpul zilei cu toate ca, vrand-nevrand, te mai uiti pe unde calci si poti slaloma artistic printre fecalele celor mai buni prieteni ai omului, insa, de cum se lasa seara riscul devine fatalitate. Nu exista sa nu iti umpli talpile pantofilor cu… noroc si sa-l aduci in casa.

Culmea este ca cateii (cacofonia este, evident, intentionata avand in vedere subiectul tratat!) vagabonzi par mult mai bine educati, din acest punct de vedere, decat cei vaccinati, cu zgarda, lesa si stapan la capatul ei. Viata de caine pribeag si suturile sub coada i-au invatat ca nu e bine sa te usurezi pe asfalt, in fata caselor sau in jurul masinilor parcate, astfel ca poti sa-i vezi in orice moment al zilei mirosindu-si fundul unul la altul si fertilizand copacii si tufisurile din zonele nu prea calcate de piciorul omului. Tocmai patrupedele cu pedigree, presupus a fi dresate (?!?) sunt cele care isi controleaza mai greu sfincterele si se usureaza in mijlocul trotuarului, in fata casei sau langa masina, sub privirile pline de mandrie ale unor stapani tembeli si nesimtiti (nu toti, ca exista si exceptii!). Carora bineinteles ca nu le trece prin minte sa stranga rahatul -intr-un fel sau altul-, asa cum se obisnuieste in tarile civilizate, si sa-l
arunce in cel mai apropiat tomberon.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

opidii editorial cristian bara
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1057 (s) | 33 queries | Mysql time :0.014682 (s)