News Flash:

Cum a murit de fapt episcopul Anton Durcovici? Marturii din INFERN

17 Mai 2014
716 Vizualizari | 0 Comentarii
Potrivit reprezentantilor Episcopiei Romano - Catolice, episcopul Anton Durcovici si-a trait ultimele ore din viata in conditii greu de imaginat. Vinovat pentru simplul fapt ca a ramas fidel Scaunului Apostolic si credintei, episcopul a platit cu viata pentru alegerea sa. Potrivit marturiilor care au ramas pana in ziua de astazi, oferite de cei care i-au stat alaturi in ultimele clipe, la data de 15 noiembrie 1951, Anton Durcovici a fost scos din celula sa si mutat la parterul inchisorii, unde a fost izolat si lasat sa moara singur, fara tratament.



Despre moartea lui Anton Durcovici au vorbit pr. Otto Canisius Farrenkopf, pr. Vasvari Aladar, pr. Stefan Danila Berinde, ep. Iuliu Hossu, ep. Ioan Ploscaru, pr. Rafael Friedrich, pr. Gheorghe Patrascu, sr. Catrina Laslau, pr. Hieronymus Menges si ep. Adalbert Boros. Istorisirile lor arata ca episcopul a stiut in fiecare moment ca izolarea sa este echivalenta cu o condamnare la moarte, iar ultimele sale cuvinte au fost "Antonius episcopus! Morior fame et siti. Orate pro morte mea bona et pro extrema perseverantia. Da mihi absolutionem!" - "Anton episcop! Mor de foame si de sete. Rugati-va pentru moartea mea buna si pentru perseverenta finala. Da-mi dezlegarea de pacate!". A primit dezlegarea prin usa inchisa a celulei, in data de 10 decembrie.
 



Pr. Otto Canisius Farrenkopf: "La mijlocul lunii noiembrie a fost mutat din celula noastra intr-o celula ca sa moara singur, neobservat de nimeni. Noi am cerut sa ramana cu noi. Am fi vrut sa ne ingrijim de el. In zadar. Cam prin 10 decembrie 1951 el a primit de la Dumnezeu rasplata pentru munca sa, pentru suferintele sale suportate pentru cauza lui Hristos si a sfintei Biserici".



Ep. Iuliu Hossu: "Cand era aproape de moarte, l-au scos din celula 44 si l-au izolat; aceasta era procedura celor fara de suflet, sa-l izoleze pe muribund, lasandu-l parasit ca pe o vita cazuta la margine de drum, iertati cuvantul, dar acestia si la moarte paganeste s-au purtat cu el si cu toti cei ce treceau la vesnicie; catava vreme a mai trait aproape uitat in celula sa, fara nici un ajutor in neputinta sa; dar totusi s-a aflat bunul nostru militian "Piccolo", el i-a fost de ajutor intru toate, el ne-aducea vestea despre starea sa in zilele grele; prin el au ajuns fratii nostri sa vorbeasca la usa cu dansul; nu stia cine este la usa, si asa, din precautiune, a spus in latineste: "Orate pro morte mea bona", "pro extrema perseverantia"; cerea rugaciunea fratilor pentru statornicia pana la sfarsit si pentru o moarte buna. Asa s-a stins Anton Durcovici, episcopul Iasilor, in temnita Sighetului, pentru credinta si pentru alipirea cu dragoste de credinciosii sai pana la sfarsit".



Ep. Ioan Ploscaru: "Dupa ce am fost izolat, am ajuns pe acelasi nivel cu el, chiar in apropierea celulei sale. De cateva ori am putut vorbi impreuna. Imi cerea doar sa ma rog pentru el. Printr-un gardian omenos mi-a trimis paine si marmelada pe care nu le mai putea consuma. De cateva ori, maturand, l-am mai intrebat cum se simte. Acelasi raspuns: "Mor de foame!" Dar in ultimele zile nu a mai avut putere sa vorbeasca...La doua zile dupa aceea un militian mai prietenos ("omul nostru", il numeam noi) m-a dus in celula 13 sa fac putina ordine. Era celula in care murise episcopul Anton Durcovici. Prima impresie a fost jalnica... [...] Camera fiind mare, pe timp de iarna era foarte friguroasa. Avea doua ferestre duble, dar la o fereastra lipsea geamul din afara. Patul pe care a zacut si a murit era perpendicular pe peretele usii. Langa el, la peretele din dreapta, era un pat gol, fara saltea, pe care era o matura de nuiele pentru maturat zapada, doua gamele goale si a treia gamela in care era putin gris fiert in apa si pe care se vedeau urme de soareci... Tot aici erau doua bucati de paine uscata, una inceputa de el, a doua inceputa de soareci. Intr-o gamela era o bucatica de marmelada din care se vedea ca a gustat. Pe pat erau doua paturi bune. Se pare ca a protestat ca i-e frig si i-au dat o patura in plus".



Pr. Rafael Friedrich, prin intermediul pr. Leopold Nestmann (Altötting, 7 aprilie 1987): "Friedrich mi-a povestit urmatoarele: un detinut din alta celula s-a apropiat de fereastra noastra si a intrebat: "Cunoaste cineva pe episcopul Anton din Iasi?" Atunci a fost chemat Friedrich. "Da, il cunosc - a spus - ce s-a intamplat?" "Este in celula mortii". Profesorul Friedrich s-a prezentat la maturat. Astfel a ajuns la celula mortii. Acolo a spus: "Ego sum Friedrich" (ca eventualii ascultatori sa nu inteleaga). Din interior a raspuns un glas slab: "Morior fame et siti. Da mihi absolutionem!" (Mor de foame si de sete! Da-mi dezlegarea!). Curand episcopul a murit. Ziua urmatoare, un detinut care a trebuit sa mature si sa curate in celula mortii i-a povestit ca celula era mai insuportabila decat tot ceea ce si-ar fi putut imagina", potrivit ercis.ro.

anton durcovici izolat
Distribuie:  
Incarc...

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1084 (s) | 35 queries | Mysql time :0.040045 (s)

loading...