News Flash:

Lebenitarii, intre mita lui Apostu, planurile lui Boc si perpetuarea speciei

29 Iulie 2014
940 Vizualizari | 0 Comentarii
Cristian Bara
Eu, unul, am o problema cu lebenitarii. Nu stiu daca e... politically correct sa le spun  „lebenitari”, dar nimeni nu a fost deranjat ca unora li s-a spus „capsunari”, asa ca nu vad de ce s-ar simti cineva jignit ca le spun „lebenitari” vanzatorilor de lubenite si pepeni galbeni. Oameni fata de care, trebuie sa zic de la bun inceput, am tot respectul. Au o ocupatie onorabila, muncesc pamantul, isi castiga cinstit existenta, cu munca multa si tone de sudoare. Ca sa nu iau la socoteala faptul ca, an de an, sunt  la mana lui Dumnezeu si a conditiilor meteo. (Da, stiu, unii sunt si la mana... productiei de lubenita din Turcia si Grecia, dar aceia sunt inevitabilele exceptii ale economiei de piata, si la propriu si la figurat.)

Pe de alta parte, sunt convins ca nu sunt singurul care are probleme cu lebenitarii. A avut o problema si fostul primar Sorin Apostu care acum face puscarie (si) pentru faptul ca lua spaga de la fiecare lebenitar cate 4.000 de euro.

Are o problema si actualul primar, Emil Boc, care, de la anul, nu mai vrea sa vada niciun lebenitar vanzandu-si marfa la margine de drum sau pe trotuarele Clujului. Si, poate surprinzator pentru unii, sunt 100% de acord cu el.

Si asta dintr-un motiv cat se poate de simplu, corect si obiectiv. Exista oameni care cultiva cartofi sau varza si nu ii vad vanzandu-si marfa in drum. La fel, exista oameni care cultiva rosii sau castraveti, morcovi sau patrunjel, si nu invadeaza trotuarele orasului ca sa isi vanda marfa. Mai mult decat atat, au fost cazuri, nu putine la numar, cand bunicute cu pensii de mizerie, cocarjate de ani si nevoi, au fost amendate de inspectori bolnavi cu capul ori mai catolici decat Papa pentru ca vindeau in strada cateva legaturi de ceapa verde ori cateva buchete de flori. Chiar nu inteleg de ce lebenitarii au sau ar trebui sa aiba parte de un statut special.

Nu exista cartier in Cluj (nu vorbesc de pietele agro-alimentare) in care sa nu intalnesti zeci, sute de lebenitari si gramezile de lubenite si pepeni galbeni aferente – la colturi de strada, in parcari, in fata caselor, intre blocuri, in statii de autobuz, pe spatiile verzi. Acolo isi vand marfa, acolo mananca, acolo dorm, acolo se spala, acolo isi fac nevoile. In mizerie, jeg si praf. Toti laolalta, claie peste gramada  – sot, sotie, copii mari, copii mici, nou-nascuti, catel, purcel. Ca ploua, ca-i soare, ca-i cald, ca-i frig. Am vazut copii tinuti in conditii atat de mizere, de improprii, incat in alte conditii sau in alta tara parintii ar fi fost decazuti din drepturi in cateva minute. Stiu cazuri cand autoritatiile au luat copiii din grija parintilor pentru mai putin, pentru mult mai putin. (Chiar asa, cei de la Protectia Copilului nu se autosesizeaza in astfel de cazuri?)
Caci apropo de copii, multi dintre ei au fost conceputi chiar in spatele gramezilor de lubenita. Eu inteleg ca lebenitarii sunt si ei, la randul lor, oameni. Oameni cu nevoi de toate felurile, inclusiv de cele care tin de perpetuarea speciei, dar situatiile de genul asta mi se par, daca nu promiscue, atunci cel putin nepotrivite.
Am trecut, nu de mult, pe langa un cuplu de lebenitari mai tineri. sot-sotie, banuiesc, desi nu e important in economia povestii. Era trecut de ora 8 seara, dar era ziua in toata legea. Trantiti pe un pat improvizat, acoperiti cu o plapuma care avusese parte de zile mai bune, gagiul, cred, ii soptea cat de tandru putea: „lebenita, pepene, dragi mi-s mie fetele!”. Tot din ce mi-am dat seama, oripilato-amuzat, in lupta cu hormonii gagiul a pierdut in mod clar. Chiar sunt curios daca vara viitoare, daca va mai fi sa fie, voi regasi tanarul cuplu de lebenitari, in acelasi loc, impreuna cu un copilas de vreun anisor.

cristian bara opinii editorial apostol mita cluj cluj-napoca
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.0897 (s) | 23 queries | Mysql time :0.011185 (s)