News Flash:

Trei „minuni” si doua mici nedumeriri cu privire la orasul nostru

17 Aprilie 2014
1329 Vizualizari | 0 Comentarii
Dupa Revolutia din Decembrie 1989, in febra demolarilor intru reconstructie, au luat fiinta trei „hibrizi” citadini, trei ansambluri statuare situate in plin centrul Clujului, care constituie si astazi peremptorii ilustratii de kitsch, prost gust si ridicol.

Clujenii, in trecerea lor de zi cu zi pe langa ele, le-au „botezat” pe loc, in spiritul folclorului orasului lor, poreclindu-le cu nume de pomina: „Ghilotina”, „Cocostarcul” si „Alba ca Zapada si cei sapte pitici”. Sa le luam pe rand:

1.„Ghilotina” este porecla ansamblului statuar denumit pompos

„Monumentul Memorandistilor” – situat la inceputul Bulevardului Eroilor, pe locul ocupat inainte de faimoasa „Lupoaica”, daruita Romaniei in 1921 de „Roma Madre”, mutata ulterior ceva mai incolo, in dreptul Catedralei Greco-Catolice „Schimbarea la Fata”.

„Monumentul” la care ne referim consta din doua coloane paralelipipedice exagerat de inalte, intre care adasta un clopot nefunctional, ansamblul amintind de fapt de celebra „Ghilotina” a Revolutiei Franceze (1789-1799).

Consideram ca prezenta acestei gaselnite tehniciste in chiar centrul Clujului nu e reprezentativa pentru cei care s-au ridicat in 1892  pentru drepturile romanilor din Transilvania. Poate ca Dr. Ioan Ratiu, Gheorghe Pop de Basesti, Dr. Vasile Lucaciu, Septimiu Albini si toti ceilalti ar merita un adevarat monument inchinat distinsei dumnealor memorii.

2.„Cocostarcul”, amplasat tocmai in fata Catedralei Ortodoxe

Metropolitane, si el - ridicol de inalt – vrea sa fie un ansamblu statuar dedicat lui Avram Iancu (1824-1872), marele luptator pentru drepturile romanilor din Revolutia de la 1848-49.

Din pacate, respectivul ansamblu statuar reprezinta un exces, cu Avram Iancu, cocotat sus de tot, cu capul alb, plin de murdarie de porumbei, tinand in mana stanga un sabioc cat toate zilele, si intinzand mana dreapta uriasa, monstruos de mare, catre Apus, parca urmarind sa stabileasca un echilibru.

Chiar daca mesajul conciliant este unul just, realizarea artistica lasa mult de dorit.

Cele trei tulnicarese, stilizate si ele la modul enorm, grotesc, inchipuiesc, intr-adevar, un triunghi cu varful in jos, deschis inspre Cer – constituind un simbol valabil si interesant, de deschidere a imanentului in sus, inspre transcendent.

Daca statuia ar fi regandita si renovata macar la jumatate din dimensiunea sa actuala, fiind, din timp in timp, curatata de firestile intinaciuni lasate de porumbei, poate ca, din „Cocostarc” ar putea deveni un real omagiu adus „Craisorului Muntilor”, inlocuind cu succes fostul mic monument, dinainte de Decembrie 1989, inchinat ostasilor sovietici cazuti in lupta de eliberare a Clujului, antihortista si antihitlerista, din toamna lui 1944.

Iar frumoasa fantana imprejmuitoare, cu mirabile lumini si culori – construita mai recent –ar putea atunci avea un real efect benefic, deconectant si estetic asupra clujenilor trecatori prin zona -
- mai ales daca ar putea fi pornita din nou, ca la inaugurare, si muzica aferenta.
    
3.„Alba - ca - Zapada si cei sapte pitici” este numele popular al ansamblului statuar amplasat in spatele Catedralei Ortodoxe Metropolitane, in locul micului tanc sovietic dinainte, si el, de Decembrie 1989.
Femeia de pe frontispiciu – monstruos de mare in raport cu cei sapte ostasi romani cazuti la datorie aflati pe celelalte trei laturi ale constructiei – aminteste atat de „Libertatea conducand poporul”, contestata pictura a lui Delacroix (1798-1863), cat mai ales de reprezentarile comuniste ale „libertatii”.

Daca acea femeie, cu sani planturosi si gesticulatie morbid – bolsevica, numita de francezi „precupeata” ar fi inlocuita cu un simbol mai  potrivit – precum o cruce sau un crucifix – aflat de altfel pe latura din spate a ansamblului statuar, cea dinspre Catedrala – poate ca respectivei creatii sculpturale i s-ar putea spune cum scrie pe ea: „Glorie ostasului  roman” – si nu „...orasului roman”, cum am vazut ca obisnuiesc sa o numeasca unii trecatori, in raspar – amuzati de discrepanta dintre sanii respectivei muieri – si eroii „liliputani”, cu dimensiuni drastic diminuate - de pe celelalte trei laturi.

In incheiere, ne exprimam speranta ca autoritatile „Orasului Comoara” isi vor spune cuvantul, transformand aceste trei „minuni kitsch” in reale locuri de reculegere si pietate in fata istoriei, cand zbuciumate, cand mai relaxate, ca acum, a Clujului nostru cel de toate zilele.

... Si inca o nedumerire: Vazand ce frumos a fost renovat ansamblul statuar „Matei Corvin”, ne-am gandit imediat: Ce-ar fi daca autoritatile clujene ar renova si... statuia lui Mihai Viteazul, cazuta in paraginire de ani de zile?...
... Si o ultima intrebare: ce-ar fi daca drapelele ros-galben-albastre de pe unele cladiri clujene ar fi din cand in cand... spalate, sau... inlocuite cu altele noi?...

P.S. Am observat in decursul timpului de mai multe ori persoane sau fotoreporteri straini fotografiind, filmand „minunile” si... amuzandu-se...
        E pacat...
        Si e rusine...



mihai georgia editorial opinii
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.0922 (s) | 24 queries | Mysql time :0.013757 (s)

loading...