News Flash:

Dan: „Ultima discutie dintre noi a fost cu nervi, ea a plecat si nu s-a mai intors. Am ramas singur cu o suferinta de nedescris. Dupa un an, m-am dus in statia de microbuz si am avut un soc. Anda TRAIA, Anda NU MURISE!”

1 Iunie 2017
927 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6605 RON (+0.0002)
USD: 3.9612 RON (-0.0001)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
dan
Se spune ca femeile au instinctele mult mai dezvoltate decat barbatii. Acum depinde despre ce instincte vorbim, sa fim seriosi. Daca e sa ne referim la a te orienta si descurca in trafic, mai mult ca sigur ca barbatii simt mai bine drumul. Nu vreau sa fiu misogin, punctez doar o realitate. si consoartele noastre au numeroase calitati, cum ar fi faptul ca pot aduce pe lume copii. Ei, aici am si eu o poveste.
O poveste in care instinctul mi-a dictat ca ceva e in neregula si in care, oricat s-a straduit iubita mea sa ma minta, adevarul a iesit la lumina pana la urma.
— Dan, eu ma duc la mama in Germania!

— Ce-ai patit asa, deodata?
— Ma duc la ea, n-auzi? Muncesc non-stop aici si nu inteleg nimic din bani…
— Ne descurcam, roaga-te sa am eu de munca! am incercat eu s-o conving sa-si schimbe gandul.
— Nu am chef sa ma rog! De ce sa ma rog pentru un lucru normal? Te rogi atunci cand ai nevoie de o minune… Deci, lasa-ma…
— Bine, si maica-ta asta… De ce te-a starnit?
— imi vrea binele, de asta!
— Nu stie ca esti cu mine?
— Ba stie, dar zice ca, daca nu suntem casatoriti, relatia e degeaba.
— Asa zice? Pai, si cum sa facem? Sa ma insor cu tine si, dup-aia, sa divortam, cum a facut ea?
— Ma duc la ea, fac niste bani si vedem dupa aceea…
— stii ce? Eu nu te tin legata de mine! Daca ai ales sa-ti faci viata ala-turi de maica-ta, n-ai decat! Trebuie sa mai ai si putina rabdare… intr-o zi se pot intampla multe…
— La ce te referi?
— Ma refer la faptul ca intr-o zi te poti si insura… E foarte simplu!
— Dar nu vezi ca nu mai vine ziua aia?
Sincer sa fiu, nu aveam chef s-o iau de nevasta pe Anda, doar pentru ca ma simteam fortat. imi placea de ea, insa parca prea ma umileam cerandu-i sa stea langa mine. Daca ea m-ar fi iubit, ar fi refuzat sa plece, nici macar nu i-ar fi trecut prin minte acest gand. Spuneti ca nu-i asa! Nu i-am stat in calea fericirii, asadar. Ceva, totusi, parea putred in toata povestea asta.
Prea isi manifestase dorinta de a face bani dintr-odata. Oare ce se ascundea cu adevarat in capul ei? I-am facut voia si m-am trezit, iata, singur. intr-o zi, in timp ce veneam de la munca, ma opreste un prieten pe strada si, vorbind una, alta, ajungem la „subiectul” Anda.
— Cum, ma? A plecat? Asa, deo-data?
— Da, asa, pe nepusa masa…
— si cum ti-ai dat seama?
— De ce sa imi dau seama?
— Ca te insala!
M-am albit brusc la fata. Nu intelegeam unde bate. Am simtit nevoia sa clarific lucrurile.
— Cine-a zis ca m-a inselat? Am zis ca a plecat la maica-sa, in Germania!
— Fugi de-aici, barbate!
— Stai ca nu pricep…
— Pai, am vazut-o pe Anda zilele tre-cute… a continuat el.
— Unde ai vazut-o?
— Am mers cu acelasi microbuz… Daca e sa spun ca m-am simtit vreodata luat de fraier, atunci a fost momentul. Trecuse un an de la plecarea ei, asa-zisa plecare. Nu ma puteam abtine sa fac cercetari. Numai asa, sa-mi lamuresc eu niste presimtiri.
Am urmat firul povestii, ajutat de informatiile pretioase oferite de prietenul meu – mi-a spus statia din care a urcat Anda – si am descoperit ceva incredibil! Anda traia, Anda nu murise! Glumesc… Ei bine, ea locuia de ceva timp impreuna cu un tip cu care avea si un copil. Nu erau casatoriti, dar respectivul nu era nici neamt, iar cartierul – nici suburbie din Germania. Cum de nu ne intalniseram? Uite-asa! Ca sa fac eu pe detectivul… A fost clipa in care mi s-a confirmat banuiala din ziua in care mi-a zis ca vrea sa plece. Deci, ea a fugit la altul. Bine, bine, si copilul? Asta numai ea putea sa imi spuna, iar ca sa imi spuna, am facut rost de numarul ei de telefon.
— Anda? Ce faci? Cum e in Germa-nia?
— Dan? De unde stii numarul?
— Mai conteaza?
— Da, conteaza! a raspuns ea, iritata.
— Bine, de fapt, nu te-am sunat sa te intreb unde esti! Vreau doar sa clarifici un lucru: ai plecat pentru ca erai insarcinata?
— Cu ce drept ma intrebi tu pe mine asta?
— Cu dreptul de… tata?
— De tata? De unde si pana unde?
— Uite de-aici pana aici… Este copilul meu, simt asta si nimeni nu ma poate contrazice!
— si crezi ca nu ti-as fi spus?
— ti-a fost teama… Plus ca nu erai nici tu sigura, spune ca nu e asa!
— Dan, ia lasa-ma in pace cu fictiunile tale!
— Tu vorbesti, Anda, de fictiuni? Ma faci sa rad… Copilul e al meu si am sa-ti demonstrez negru pe alb adevarul.
Sa-i cer sa faca o intrerupere, daca mi-ar fi spus, era ultimul lucru. Chiar imi doream un copil! Eram convins de asta mai mult decat de ideea unei casatorii. Singurul mod prin care ii puteam dovedi ca eu sunt tatal era sa facem un test de paternitate. Am amenintat-o, i-am spus ca, daca nu accepta, ii zic adevarul actualului ei iubit. A fost de acord intr-un final si bineinteles ca presimtirile mi-au fost confirmate. Baietelul era al meu! N-aveam de gand sa fac pe indiferentul, in niciun caz, adica sa nu ma implic in cresterea lui. Exista, totusi, un mic obstacol. Actualul iubit! Dar Dumnezeu face cum face si le aseaza pe toate cum trebuie. Reintalnirea cu Anda ne-a apropiat. Da, cum ati auzit. Plus faptul ca ii cumparam copilului tot ce avea nevoie. Probabil ca avusesem nevoie de aceasta despartire. Ea mi-a marturisit ca nu se astepta ca eu sa o caut si sa fiu atat de ambitios. Eu i-am spus ca nu trebuia sa ma minta.
— Trebuie sa faci o alegere, Anda! E timpul sa ne asezam la casa noastra!
— Esti sigur ca vrei asta?
— Dar tu?
— Da, mai ales ca Stefanel este atat de fericit in prezenta ta…
— Este pentru ca ne simte pe amandoi fericiti, am completat eu. socul a fost mai mare pentru iubitul ei cand a aflat ca, in realitate, eu sunt tatal baiatului. A reactionat destul de agresiv. Am luat-o pe Anda la mine, cu tot cu copil, evident, si de atunci nu i-am mai dat voie sa plece. si ca sa fie totul in regula, ne-am si casatorit. Atat religios, cat si civil. insa, surpriza: inainte de a ne cununa, l-am sunat pe prietenul care imi spusese ca Anda e in tara, ba chiar in acelasi oras cu mine, si ghiciti ce mi-a spus acesta!
— Cu Anda? Aceeasi Anda sau alta?
— Aceeasi, ma, Sorine…
— Bai, Dan, tu esti barbat sau ce?
— Pai, hai sa-ti spun… Ramasese insarcinata, il avea pe ala si i-a fost tea-ma sa-mi spuna adevarul, si despre sarcina, si despre relatia cu respectivul…
— Esti nebun, Dane!
— Daca-ti zic!
— si-acum ai luat-o tu de nevasta, ha?
— Cam asa ceva… Apropo, voiam sa iti multumesc!
— Nu te pripi, amice!
— Daca nu erai tu, eu nu aflam de ea…
— Ce sa zic? Mi-ar placea sa ne vedem si in alte contexte…
Nunta a fost cel mai bun context, desigur! Un vis implinit pentru Anda. Pentru mine, o multumi-re. Sa fii parinte iti da, asa, un soi de fericire pe care altfel nu-l obtii. si o responsabilitate uriasa, detaliu care organizeaza viata unui barbat. Sigur, e posibil ca, asa cum mi-a zis amicul meu, sa fi fost luat de fraier si de altii. Important a fost adevarul, cel din final. Instinctele mi-au fost confirmate, aveam, deci, pe ce sa ma bazez!
Povestea de viata prezentata in acest material este fictionala. Unele intamplari sunt inspirate din viata reala, dar numele personajelor si anumite aspecte au fost modificate.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - BZC.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2894 (s) | 22 queries | Mysql time :0.104629 (s)